O fată, elevă de liceu, n-aş putea spune ce vârstă avea, fiindcă am văzut în trecere ştirea, s-a sinucis pentru că ”a obţinut un rezultat slab la olimpiada de astronomie”. Când s-a produs evenimentul nefericit? Chiar de ziua tatălui ei! Tristă întâmplare, tristă decizie, nefericită alegere, dar – dacă o situaţie de viaţă, fie şi una pe care o privim, trece pe lângă noi, se poate să avem de extras din ea o învăţătură.

Pentru un om care nu are mâncare sau nu şi-a achitat facturile de ceva vreme, pentru unul bolnav, care luptă cu îndârjire pentru viaţa sa, pentru cineva căruia i s-a îmbolnăvit copilul şi trece printr-o durere neasemuită, ”un rezultat slab la olimpiada de astronomie” e ca şi cum te-ar afecta că n-ai reuşit să aduci Planeta Jupiter mai aproape de Pământ. Pentru majoritatea oamenilor, o asemenea problemă este de-a dreptul abstractă. Totuşi, pentru o fiinţă de pe lumea asta a fost cauză de sinucidere. Cu siguranţă, fata era premiantă, probabil obişnuită să fie prima, cea mai bună şi...fără greşeală. Cineva îi imprimase obişnuiţa de a avea tot timpul succes şi a nu-şi permite nici o eroare, nici o greşeală, nici un eşec.

Mulţi premianţi, mulţi oameni cu minţi ascuţite se scufundă în preocuparea excesivă pentru perfecţiune şi succes, uneori ghidaţi de taţi, de mame sau de alte persoane apropiate şi nu-şi permit nimic din ce este omenesc. Pentru un om care nu-şi permite eşecul sau ”un rezultat slab”, fiecare mică pierdere a vieţii, de la o notă proastă şi până la eşecul în dragoste, poate deveni dezastru.

Eroarea constă tocmai în educaţia excesivă, care spune că nu trebuie să eşuezi niciodată şi, în nici un caz, să greşeşti. Din asemenea atitudini se naşte inflexibilitatea psihologică, lipsa îngăduinţei cu sine, care ne determină să gândim unilateral şi să ne ducem către dezastru.

Viaţa nu-i numai succes, nu-i făcută numai din lucruri