Fostul premier, profesorul de istorie, racneste de pe scena Salii Palatului la pedelistii care tocmai ce fusesera alungati de la guvernare cu el in frunte - "nu lasati ochii in pamant, stati cu fruntea sus si fiti ungurenii mei!"

La sfarsitul frazei chipul ii este contorsionat, ochii-i sunt ficsi de data asta, nu-i mai fug de zeci de ori intr-o secunda dintr-un colt intr-altul.

Mana ridicata in aer si privirea teapana il transfigureaza intr-atat pe Mihai Razvan Ungureanu incat pare de nerecunoscut. Nu a mai ramas nimic din eleganta intelectualului calm si detasat care il punea la punct pe Gadea.

Noul MRU il sperie si pe ultimul pacalit si pe cel mai emulat dintre intelectualii tradati de intreaga clasa politica. In fata unui asemenea spectacol al ridicolului, al neadecvarii si populismului dinamitat cu fragmente solide de patos extrem, nu iti mai ramane decat sa lasi ochii jos in pamant de rusine.

Il inteleg si pe Berceanu care nu isi revenea din mirare - nu e putin sa te abtii a nu face misto de penibilul si ridicolul situatiei: indeamna la lupta si curaj chiar soldatul ciuruit si care i-a condus la marea infrangere.

Nu asta e insa marea problema a emulatorului societatii romanesti. Ci neadecvarea, nepotrivirea totala cu datul imediat, cu mediul ambiant in care se manifesta. Abia apoi intervin sofismele, populismele, chiar minciunile si incoerentele sale, naucitoare pentru orice intelectual cat de cat respectabil.

"Am facut in trei luni cat n-au facut altii in ani de zile" - varful unei serii de declaratii tot mai halucinante si mai rupte de realitate. Din pacate pentru ungureni, ca si pentru cei care isi pusesera o speranta cat de mica in el, discursul de la lansarea candidatilor PDL spune aproape totul despre lipsa de viitor a acestui proiect MRU.

Ungureanu a ajuns sa arunce cuvint