Atenţie ce-ţi doreşti, ar putea să se îndeplinească. Am mai repetat asta şi n-am avut niciodată succes, numai dreptate.

Eram hotărât să scriu despre culisele şi înţelegerile secrete ale noului guvern. Să despic procentul ireal al victoriei, să răspândesc mirosul de trădare adiind dinspre PDL. Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului. Fuga-i ruşinoasă, da' e sănătoasă. Apoi uimirea aceluiaşi partid în faţa discursului naiv şi jignitor al lui MRU, care şi-a băgat în beznă susţinătorii. A venit la rând şi prima greşeală de logică a noului premier, care a confundat majoritatea constituită cu majoritatea legitimă. Oricum, aproape nimic nu mai e legitim în Parlament. Am fost uimit de erorile de strategie ale PSD-ului hârşâit în rele, care a bâjbâit printre miniştri, în comparaţie cu decizia îndelung pregătită a partenerilor liberali. Voiam să-mi exprim solidaritatea cu dl Marga (dar nu cu ministrul de externe, considerând că MAE e o pălărie prea largă pentru dânsul), care a păţit-o de la o comparaţie. Şi eu am fost făcut fascist pentru că am îndrăznit să vorbesc de eficienţa economică a Germaniei hitleriste. E greu cu metaforele şi comparaţiile. Am vrut să evoc cazul Corinei Dumitrescu, vinovată, sireaca fată, de toate rocadele făcute în guvern şi să elogiez solidaritatea opiniei publice, indiferent de orientarea politică. Am vrut să remarc miniştrii ce vor păstra şi promova secretarii de stat de excepţie, împotriva hămesiţilor partinici. În fine, să atrag atenţia că, în timp ce 322 de parlamentari din 2007 au avut împotrivă 75% din populaţie, cei 284 de acum au de partea lor, împotriva aceluiaşi preşedinte, peste 80%. Şi să remarc că timpul trece peste noi şi nimic nu rămâne bătut în cuie. În niciun caz simpatia populară.

Dar toate au pălit în clipa în care am văzut că visul prezidenţialo-pedelist din 2008-2009, votul uninominal într-un singur tur