Alegerile din 6 mai au conturat nu doar un referendum antiausteritate, ci şi un vot negativ acordat partidelor de centru care au condus Grecia în ultimii 40 de ani.

„Am cerut un mandat puternic; poporul a decis altfel“, au fost primele cuvinte ale lui Antonis Samaras, liderul de centru-dreapta al partidului Noua Democraţie, cel care va avea prima şansă în încercarea de a forma un guvern care să con­tinue angajamentele in­ternaţionale ale Greciei. Însă el se găseşte în faţa unei mi­siuni aproape imposibile. Sce­na politică internă este masiv polarizată, iar legi­timitatea şi popularitatea partidelor care, până duminică, îşi asumaseră guvernarea, se află în cădere liberă. Pe primul loc se află partidul Noua De­mo­craţie, care a obţinut 20%, dar înre­gis­trând o scădere de 13% faţă de 2009. Este cea mai slabă performanţă electorală de la în­fiinţarea sa, din 1974. Pe locul al doilea, cu 16%, se află o formaţiune cu o agendă anti-bailout, Syriza, reunind elemente de extremă stângă, socialişti şi ecologişti radicali. Pe locul al treilea se află socialiştii de centru cu 14%, care înregistrează o prăbuşire dramatică de la 44%, în 2009.

Votul de duminică este perceput ca un re­fe­ren­dum antiausteritate şi ca o respingere a măsurilor impuse de FMI şi UE. Mai mult, este în­frângerea statu-quo-ului reprezentat de partidele tradiţionale (Noua Democraţie şi Pa­sok) care, din noiembrie 2011, se aflau într-o coaliţie condusă de tehnocratul Lucas Pa­pa­de­mos.

În acelaşi timp, este un triumf electoral al actorilor cu agendă antisistem. Exem­plul cel mai bun îl oferă as­cen­siunea mişcării naziste Zorii de Aur, care intră în par­lament şi care arată cât de profundă este respingerea partidelor mainstream. Dacă, în 2009, înregistrase 0,3% din opţiunile de vot, de du­mi­nică are 20 de parlamentari. Susţinătorii lor au sărbătorit victoria folosind o coregrafie ap