În Traianul lui Gorduz e de văzut altceva - acoperirea conștiinței unui mare artist de bălăriile verzi și uscate ale protocronismului ce toca mințile altor creatori ai vremii.
În 2004, o televiziune națională dezvăluia un fapt atroce: peste noapte, mâini criminale lipiseră pe pereții multor clădiri din centrul Bucureștiului sute de mogâldețe ovoidale din ipsos, vopsite într-un roz strident. Reportajul TV, umflat cu efecte pompierești (mister, beznă, ceață artificială, sunete lugubre) și condimentat cu o pseudoanchetă pe stradă (în care tot omul își dădea cu presupusul despre semnificația obiectelor respective – unii văzându-le drept un manifest pro- sau contra- avortului, alții înțelegându-le drept noua formă a bulinei ce marca riscul seismic al imobilelor ș.a.m.d.), se încheia cu interviul luat unui istoric „specialist“.
Acesta lămurea publicul avid de senzațional că da, era vorba despre marcarea teritoriului de către o grupare satanistă, concluzie la care conducea, ca și reportajul, întreaga sa „analiză“. Și da, aveam de ce să ne fie frică, pentru că țărișoara era invadată și disputată de diverse grupări oculte. Grotescul situației a fost demascat peste câteva zile, atunci când autorul acțiunii, artistul contemporan Dumitru Gorzo, a determinat postul TV să dea o dezmințire în legătură cu aberațiile reportajului în cauză, care acuza fără niciun motiv acțiunea sa de înfrumusețare (rujare cu roz) a obrazului decrepit și ruinat al Capitalei. „Coconii“ săi vroiau să aducă un zâmbet pe buzele bucureștenilor, dar aceștia-și prinseseră fălcile-ntr-un rictus funest. În subsidiar, Gorzo (autor, printre altele, și al bine cunoscutului stencil sarcastic – vizibil tot pe pereții imobilelor centrale - cu figura lui Ceaușescu-heruvim, însoțit de inscripția „Vin în 5 minute“) chiar așteptase să vadă răspunsul societății la provocarea sa
