Fraţilor, AM ÎNVINS! Am dat răul jos! Avem un nou Guvern!
„Azi serbăm iar victoria
Şi îndoiala se ascunde în gând,
Azi serbăm iar victoria
Moralul e un struţ cu capul în pământ..."
Ţara asta, nenorocită de udre în costume de baie, de băsişti care au făcut din nesimţire o artă, de ebe, de...
De vreo 20 de ani, serbăm ca mioarele victorii peste victorii. În faţa Palatului Victoria. Ne-am umplut inimile de speranţă cu Iliescu şi ai lui. Apoi, am urlat cântece de Golani în Piaţa Universităţii. Am luat-o pe spinare de la mineri. Măciuci grele, de lemn şi fier. Mai ţineţi minte cum ne bucuram când au câştigat alegerile Constantinescu şi ai lui zece mii de specialişti? Când am simţit că se făcuse, în sfârşit, dreptate. Că haita de comunişti şi feciori de activişti, dresată cu măiestrie de Iliescu, preşedintele minerilor, a fost gonită acasă.
Şi? Mai ţineţi minte ce s-a întâmplat în cei patru ani de guvernare CDR (un fel de USL mai vechi, pentru cei născuţi mai târziu)? Cât jaf, câtă prostie, câtă nesimţire!
Şi? După aceea, am serbat o nouă victorie! Of, da! Cu acelaşi Iliescu, care-l inventase, de data asta, pe Năstase. Premier de fier, putred până-n măduva oaselor, cu un cabinet de dobermani docili faţă de el, hrăpăreţi faţă de restul ţării.
Şi ce vis frumos trăiam, iar în Piaţa Universităţii, când marinarul ne promitea ţepe, întâlniri. Ah, preşedinte din popor, de-al nostru! Care ne simte durerile şi dorinţele. Până când? Până şi-a pus fata în Parlamentul European, până a pus o ţaţă blondă, rea de gură şi tupeistă, la ministerul cu cei mai mulţi bani. Şi tot aşa.
Suntem o ţară plină de victorii. Acum, punem micii la frigare, berea la rece. Trântim maşina în mijlocul pajiştii şi îi frigem un dans al pinguinului. Căci, da, avem o nouă victorie! Domnul premier, Victor
