Uite o mică problemă de logică. Se dau două mulțimi, A și B. A este compusă din elementele a, b, c, d, e, iar B din elementele a, b, c, x, y, z, w. Dacă elementele a, b și c din mulțimea A sunt similare cu elementele a, b și c din mulțimea B se poate afirma că mulțimile A și B sunt similare? Cu siguranță că nu. La audierea din comisiile reunite ale Parlamentului, Andrei Marga a constatat similitudini între unele decizii ale lui Mussolini și unele decizii ale lui Băsescu. A afirmat sau a concluzionat Andrei Marga pe baza acestor similitudini că Băsescu ar fi un dictator precum Mussolini? NU. Și a întărit acest lucru seara târziu, în declarațiile de presă pe care le-a făcut după incidentul de la depunerea jurământului când, într-un prim moment, Băsescu a refuzat să-i dea mâna și l-a apostrofat cu degetul.

Comentând acest moment într-un articol anterior, am avut surpriza să constat că susținătorii domnului președinte îl consideră pe Andrei Marga responsabil și vinovat de momentul în cauză. Pe motiv că ”e inadmisibil ca în diplomație să-l compari pe un șef de stat cu Hitler, Mussolini, Stalin etc.” Păi, Andrei Marga nici nu a făcut așa ceva, le-am replicat. ”Nu, dar el a vizat efectul asupra percepției publice”, a venit răspunsul, care m-a blocat. Pentru că ”percepția publică” a fost influențată nu de ceea ce a spus Andrei Marga (mă îndoiesc că sunt prea mulți cei care au ascultat declarația ministrului de Externe de la audieri), ci de ceea ce au transmis consilierii lui Băsescu, Băsescu (prin gestul de la învestire) și o parte a jurnaliștilor. Nu afirmațiile lui Andrei Marga au fost cele care au influențat opinia publică, ci interpretarea lor.

În drept există un principiu vechi de mai bine de două mii de ani: ”nemo auditur propria turpitudinem allegans” (nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria culpă/greșeală). E un principiu care se aplică pe deplin