De ce extrema stângă încă beneficiază de un tratament preferenţial în raport cu cea dreaptă.
Comparaţia favorabilă a totalitarismelor de extremă stângă cu regimurile totalitare (de altfel, destul de variate) de extremă dreaptă reprezintă un alt capitol plin de enorme mistificări vinovate din vulgata stângii, care sunt încă intens promovate astăzi chiar şi de instituţii şi de persoane relativ echilibrate.
Deşi au trecut circa 20 de ani de la căderea comunismului, ideologia totalitară de extremă stângă şi numeroasele reformulări, justificări, rectificări, nuanţări şi dezvoltări ale acesteia continuă să beneficieze de un tratament (supra)preferenţial la nivel politic, academic şi în masa largă a opiniei publice, comparativ cu ideologia totalitară de extremă dreaptă. Acest lucru este cu atât mai de neînţeles, cu cât ideologia totalitară de extremă stângă este prioritară, în raport cu ideologia totalitară aşa-zis de extremă dreaptă, care nu a fost decât o reformulare a acesteia din urmă şi a fost mult mai longevivă şi mai distructivă. Mai mult, deşi acest lucru se aminteşte rar, chiar şi anumite elemente care particularizau ideologia totalitară de dreapta – în esenţă, exploatarea unui filon tradiţionalist şi xenofob – au fost asimilate în timp, deşi la o intensitate mai scăzută, de majoritatea regimurilor totalitare de stânga.
Acest tratatament preferenţial acordat totalitarismului de stânga îmbracă în prezent două forme. În Est, el este promovat de cele mai retrograde elemente ale societăţii, de foşti nomenclaturişti şi intelectuali aserviţi regimurilor comuniste, preocupaţi fie cu negarea, fie cu justificarea terorii, crimelor şi represiunii comuniste. În opinia acestor oameni, comunismul nu a fost un sistem atât de catastrofal pe cât se spune, eventualele derapaje pe care aceste persoane le admit sunt mai mult
