În ce măsură schimbarea din Franţa ar putea antrena schimbări şi în Europa? Cancelara Germaniei, Angela Merkel a declarat deja că orice renegociere a tratatului de disciplină bugetară este exclusă. După “stilul Sarkozy” în gestiunea dosarelor europene ne putem aştepta la un “stil Hollande”?

Ar fi greşit să ne imaginăm că François Hollande nu are ambiţia de a juca un rol pe plan european şi internaţional. Probabil că în primul an al preşedinţiei sale el va călători mult pentru a-şi forja o statură internaţională şi a câştiga experienţă în acest domeniu. Pe de altă parte, stânga europeană ar putea renaşte odată cu victoria lui Hollande. Să nu uităm că valurile crizei i-au măturat de la putere pe Gordon Brown în Marea Britanie, pe José Luis Zapatero în Spania, José Socrates în Portugalia sau Georges Papandreou în Grecia. Din cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, zece au la putere socialişti, în condiţii de coaliţie sau nu. Probabil că venirea lui François Hollande la putere în Franţa va reactiva fabrica de idei a social-democraţiei europene. Ieşirea din criză, pare să spună François Hollande, nu se poate face doar cu soluţiile economiştilor ultra-liberali, ale pieţelor financiare şi ale lumii bursiere, ale Fondului Monetar Internaţional şi ale tehnocraţilor de la Bruxelles.

François Hollande a reuşit deja să impună tema relansării creşterii economice ca fiind una prioritară, iar în această privinţă poate deja conta pe cîţiva aliaţi în Europa. Belgia, Irlanda, Italia consideră şi ele că Germania a mers prea departe cu impunerea viziunii ei stricte, şi că austeritatea singură, fără măsuri de relansare a economiei, duce la dezastru. Ceva, ceva a înţeles şi Germania între timp, întrucât exporturile ei, dintre care majoritatea merg în interiorul Uniunii Europene, riscă să fie penalizate dacă europenii nu mai au cu ce să cumpere şi nu mai consumă. @N