Varianta Ponta la dictatura băsesciană şi ciuma portocalie arată de ce protestatarii din Piaţa Universităţii, ăia care nu făceau figuraţie pe platourile de filmare ale lui Felix, purtau lozinci cu „USL şi PDL, aceeaşi mizerie“. Dar asta era în iarnă, pe vremea Cabinetului Boc, nu a lui Ungureanu. Acum însă, după ce marea schimbare şi-a arătat impudică câteva dintre părţile ruşinoase, semnul egal devine o glumiţă sinistră, pe care doar cei care îşi prizează zilnic doza de ură, frustrare şi ranchiună nu o gustă. Sau închipuiţii care cred că pot dirija creatura dinspre festinul banilor publici şi dulcea răzbunare a dosarelor spre zona eterică şi neaducătoare de voturi a principiilor.

În doar o săptămână, „impecabilul“ Ponta a trecut cu brio proba cinstei şi a profesionalismului, dând ţării şi poporului însetat de primenire şi aburit de promisiuni un cabinet, care, ca buzduganul cu 7 peceţi, doar prevesteşte măreţele vremuri care vor veni. Umflat la 20 de posturi, asta probabil în scopul de a reduce cheltuielile pe care le criticau la răposaţi, Cabinetul USL nu a ratat nimic: incompatibili, dosariabili, antireformişti notorii, abonaţi la contractele cu statul, neica-nimeni care pun la încercare până şi „goagălul“, oamenii nepotriviţi la locul nepotrivit sau fini celebri. Eminenţa cenuşie, la crème de la crème, Florin Georgescu, este acelaşi care, în timpul guvernării Năstase, făcea intervenţii la Curtea de Conturi pentru tergiversarea dosarelor colegilor săi, aşa cum au arătat stenogramele din 2003. Într-un cuvânt, un guvern care garantează stagnarea, dacă nu chiar schimbarea în rău. Deocamdată, căci adevăraţii baroni se încălzesc pe margine pentru după la toamnă.

Oricum, e o premieră până şi pentru România să fie remaniaţi doi miniştri desemnaţi pe motive de bube-n cap de incompatibilitate, găşti de interese, „Standford“-uri şi altele mai grele. Întreb