Romania nu seamana cu Franta nici de departe, daramite de aproape. Si totusi, in acest prezent « ciudat » – ca si razboiul botezat la fel in lunile fara urma de miscare pe fronturi –, romanii seamana cu francezii foarte tare. De ambele parti s-a tras un chiot de bucurie ca s-a incheiat o era de blestem. Una care n-a avut decat eticheta de « dreapta », pe cand in sertar se aflau doar neoliberalism aservit, financiarism, pierderi, inchideri, somaj real si mascat etc. Chiotul intampina o schimbare de fete – plecau cele hulite si veneau cele care promiteau sfarsitul calvarului – si de eticheta. Eticheta e de « stanga » in Franta – dar prin ea se intelege revenirea la valorile traditionale ale tarii si la nevoile oamenilor ei. Pe ea scrie « USL » in Romania – ceea ce vrea sa zica solutii eteroclite pentru a evita declansarea falimentului, pentru a sterge de pe chipurile multora expresia de pesimism suicidar care se instalase de cel putin doi ani si jumatate si pentru a obtine cresteri de imagine folositoare unei formatiuni politice bastarde la legislativele din noiembrie.

O « ciudata » tranzitie prin incertitudine a demarat deci in Romania. In Franta, tranzitia e marcata concret de asteptarea rezultatului la legislativele care se vor tine intr-o luna, atunci cand tabloul parlamentar risca sa arate o majoritate inconfortabila. Europa toata tine isonul « ciudateniei » : a mentine austeritatea inseamna crima economica si pericol social ; a renunta la ea inseamna a modifica azimuturile convenite in vederea satisfacerii cererii de stabilitate si reproducere a unui establishment apasator si puternic, cinic si inertial; a atenua, a indulci, a relaxa, a amana, a o lungi, a tatona, a negocia, a renegocia – cam asta ar fi seria de verbe prin care se dirijeaza acum o navigatie greoaie, cu orizont incetosat.

Si romanii, si francezii privesc, mahmuri dupa chiot, la o sc