Cotroceni, luni, târziu în noapte. Prezentarea guvernului Ponta. Preşedintele, stupefiant: "Un guvern în opoziţie faţă de mine”. Aşa a sunat prezentarea guvernului Ponta. Nu era guvernul României. Ci unul contra lui Băsescu, în ciuda lui, aşa de-al dracului. Viaţa politică din România din decembrie 2004. Preşedintele, cu partidul la purtător -partidul, cu preşedinte protector. Şampanie nu mai rămăsese, se terminase la guvernul ungurenilor.
Primele zile fără Boc, Udrea, Anastase (există, dar nu mai contează la număratoare) & comp. Se poate respira. Ţi-ai putea lua şI ţara înapoi. Reamintiţi-vă Piaţa Universităţii, în iarna ciumpalacilor. Ţineau să se scuture de gaşca pedelistă (s-a dovedit pâna la urmă că despre aşa ceva era vorba) şI de preşedinte. Nu pentru că au tăiat salariile, pensiile...nu numai. Prea erau în tot şI toate, pe munţi, pe coclauri, pe plajă, sub nisipul mării, prin parcuri, erau până şI în Icoana Sfântă a Învierii. Ei şI restul. Restul nu conta. Prea multe aureole pe cap de pedelist. Cine va scrie o istorie ilustrată a anilor portocalii, va umple volumele cu hăhăieli şI vuittoane, blejnari şI igaşi, ea în gondole, boc la coasă, inaugurări. Putem deschide un muzeu al inaugurărilor plin ochi de panglici tăiate, de Românii salvate, de crize învinse. Numai de ei, noi pe lângă ei. Îi şI cam deranjam, mulţi, gregari, inepţi.
Se vaită că n-au ştiut să comunice, "singura noastră vină e că n-am ştiut să explicăm”, să ne explicăm cum v-am dat cu binele în cap. Li se urcase grav la mansardă, nu mai comunicau nici între ei. Blaga zice că n-au mai avut viaţă de partid. Fiecare îşi ajungea sieşi. Mod de viaţă băsescian. Se hăhăiau şI din frigiderul tău personal cu grija pe care ţi-o poartă şI cu modernizarea statului. Până şI ţoalele de firmă ale buzoiencei existau doar ca să bucure ochiul pedelistului patriot.
Cotroceni, prezen
