Dacă m-ar întreba cineva ce aş vrea să mă fac atunci când voi fi mare, aş răspunde fără ezitare “funcţionar public”. Iar dacă toate posturile ar fi ocupate, mi-aş propune să ajung “minoritar”, pentru că aşa sigur n-ar mai trebui să-mi schimb domiciliu, serviciul sau naţionalitatea atunci când vreau să-mi înscriu copilul la o şcoală mai bună.
Profesia de funcţionar este categoric opţiunea cea mai bună. Nu te dă nimeni afară indiferent cât de incompetent eşti, cel mult îţi oferă un job şi mai liniştit în instituţie. Dacă totuşi o face, stai liniştit vreo doi ani pe bară, îţi angajezi un avocat şi te întorci cu un zâmbet sarcastic în biroulul şefului care are un alt tablou de partid pe perete. Timpul trece, leafa merge, deşi aici există riscul să primeşti despăgubirile atunci când deja îţi faci planuri pentru o pensie la fel de liniştită ca şi serviciu.
Nu am fost suficient de convingător? Mai vrea cineva să se facă doctor şi să protesteze în stradă şa rezidenţiat sau poliţist cu patalama, dar fără loc de muncă? Să mai aduc un argument. Deputaţii au adoptat, marţi, legea amnistiei fiscale. Drept urmare, 300.000 funcţionari din administraţia publică locală nu mai trebuie să returneze sporurile încasate ilegal în 2008-2010. Mai contează că există mii de profesori şi alte categorii de bugetari care nu prea au treabă cu alegerile locale, dar care au câştigat în instanţe, cu sentinţe definitive şi irevocabile, obţinerea sumelor tăiate abuziv. Ştiţi ce au primit? Ordonanţe după ordonanţe care le amână plata ani buni!.
Dacă m-ar întreba cineva ce aş vrea să mă fac atunci când voi fi mare, aş răspunde fără ezitare “funcţionar public”. Iar dacă toate posturile ar fi ocupate, mi-aş propune să ajung “minoritar”, pentru că aşa sigur n-ar mai trebui să-mi schimb domiciliu, serviciul sau naţionalitatea atunci când vreau să-mi înscriu copilul la o şcoală mai bună.
