Stimate domnule cercetător O.R. – mi-aţi scris să încetez cu ideea aceea: toate deceniile sînt obsedante. Vă supun atenţiei, sabotîndu-mi discreţia, aceste file nu de poveste, ci din însemnările mele înfăptuite în urmă cu exact 10 ani. Dacă vă reconsideraţi poziţia, comunicaţi-mi; dacă nu – nu.
15-30 aprilie 2002
Un dativ etic: nu mi te demoraliza!
Oameni la care inteligenţa ţine loc de remuşcare (chiar eu!).
Un cuvînt nou ţîşnit deodată cu care se face ceva: plictisism. România e o zonă liberă de plictisism.
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniWalter Benjamin, înainte de a se sinucide în Pirineii dintre Franţa şi Spania, i-ar fi dat o servietă bătrînului anti-franchist Laurensu Mahojo, s-o ducă lui Adorno în State: „E cel mai important lucru din lume, mai important ca viaţa mea“. După ultimele cercetări, nu s-ar fi sinucis, ci l-ar fi ucis KGB-ul, fiindcă era un marxist disident. „Nu am fost decît un invitat în propria mea viaţă.“
Excelentă idee în Caţavencu: nu ne putem despărţi de trecut, arestînd!
Mahmur, fără idei, m-am culcat la 1,45, să văd Barcelona – Celta Vigo, cu un gol al lui Ronaldo, cu capul, în minutul 90,
ca în pauză să apară un Envoyé spécial la Jenin: nu sînt atîţia morţi cîţi anunţă palestinienii, dar cîţi?, 70-80, zic israelienii, care nu au lăsat pe nimeni, timp de zece zile, să pătrundă în Jenin.
Telefon Tiei Ş., primul la cîte ne-au despărţit după ’89, să-i spun cît mi-a plăcut Femeia din fotografie; sîntem în ’87-’89, recunoaşte că nu vrea „atitudine“, „curaj“, disidenţă, a scris la pagina culturală a lui Paler şi punct; nici un sentiment faţă de o orînduire căreia nu-i datora nimic, mătuşa aceea care îi făcea elogiul vieţii sub tiranie... o tristeţe inflexibilă, cu o ureche muz