Pentru microbiştii care n-au avut noroc sau timp să-şi ia un loc la Madrid-Bilbao de la casa de bilete, în ziua meciului nu a fost totul pierdut: cu "doar" câteva sute de euro, lângă stadion se mai găseau bilete, chiar şi cu o oră înainte de meci, la speculanţii care nu păreau deranjaţi de poliţişti.
Cine nu are bilete pentru meci, să-şi cumpere. Dar unde să-i găseşti pe bişniţari chiar în ziua finalei Europa League? Pe străzile din jurul Arenei Naţionale, nu mai e picior de speculant, dacă stai să asculţi primul poliţist care îţi iese în cale. În realitate, însă, lucrurile stau altfel. Bişniţarii nu au dispărut. Doar s-au mutat. Acum sunt de găsit pe străduţele din vecinătatea stadionului. Îi recunoşti uşor. Stau în găşti, aşezaţi pe borduri şi pe garduri. La prima vedere, aşteaptă să intre la meci, la fel ca tot puhoiul de suporteri care îşi omoară timpul plimbându-se prin zonă.
Cum ajungi pe bulevardul Muncii, ofertele încep să curgă. La început, timid. Cu cât insişti, însă, băieţii cu bilete "la negru" apar de prin toate colţurile.
"Le dau ieftin, că trebuie să plec acasă. Două sute de euro!", spune un bărbat la vreo 30 de ani, care, de fiecare dată când zăreşte poliţiştii apropiindu-se, te ia pe după umăr şi te trage, vrând-nevrând, lângă el. "Degeaba mergi mai încolo. Mai încolo e mai scump. Treaba ta! Dacă te răzgândeşti, mă găseşti tot aici! Hai să-ţi las şi-un număr de telefon! Ai un pix?", întreabă el, uşor nemulţumit de eşecul tratativelor. "Întreabă de Cătălin când suni pe număru' ăla", mai spune bişniţarul, înainte să acosteze un alt potenţial client.
Cătălin are dreptate. Mai încolo, e mai scump. Trei sute de euro. Dar locurile sunt "la tribuna a doua, V.I.P., îţi dă şi bufet dup-aia, dracu' ştie, oricum, ideea e că mănânci", ţine să precizeze vânzătorul de ocazie. Cu sau fără "bufet" la tribuna a II-a, nu prea îţi vine să
