„Traian Basescu vrea sa ramana in istorie… semnatura lui seamana cu cea a lui Ludovic al XIV-lea, nici macar Napoleon n-avea o semnatura atat de grandioasa!” – a declarat nu demult Theodor Paleologu. Remarca juniorului, pentru care parintele sau s-a mai rasucit o data in pamant, ar putea fi pusa pe seama degenerescentei manifestate prin delir slugarnic fata de Stapanul care i-a dat un loc in randul lichelelor personale, daca n-ar intregi firesc portretul grotesc al unui presedinte impostor.
De n-ar fi dovedit ca e o hahalera, Basescu si-ar fi putut salva imaginea publica prin poza de militian galagios care cauta hotii si-n gaura de sarpe, dupa ce tot el i-a lasat sa fuga. Un tablagiu cu instinct de mahala, iubit de suti si tarfe, ca un tatuc protector. Darnic cu jefuitorii care l-au platit, se multumeste acum doar sa supravietuiasca. Pana si lumpenului, care il considera „misto”, nu-i mai inspira decat lipsa de consideratie. Si, fara respectul mahalalei, este un om sfarsit… Cui i-a fost frica in toti acesti ani in care a domnit si cine l-a ascultat orbeste? Santajabilii, securistii verosi si toti cei pusi pe capatuiala cu orice pret. Cei carora nu le-a fost teama ca pot fi „trasi” de dosarul ce ascunde o nemernicie nepedepsita au trait in fata presedintelui farsor, mai devreme sau mai tarziu, doar sentimentul de dezgust.
Traian Basescu este marele vinovat, dar raul e mai profund, excede persoana sa, chiar daca el a fost tartorul legiunilor. Dupa cum evolueaza lucrurile, se apropie un deznodamant, jalnic sau tragic, care va pune capat celei mai paguboase domnii pe care Romania a avut-o in istoria moderna. Cel care a fost si este inca pe cale sa faca tandari o tara, sa distruga o natiune, nu a reusit de unul singur amploarea dezastrului in care ne aflam. Cohorte de slugi i-au multiplicat ura, i-au imprastiat veninul, punandu-i in aplicare demolarea. @N_P
