Să admitem că meciul dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao nu-i chiar ce-am visat. Ne-ar fi plăcut să găzduim o partidă între echipe din țări diferite, dar n-a fost să fie. Nu înseamnă însă că formațiile calificate în acest ultim act nu trebuie felicitate. Trebuie.
N-au ajuns aici întîmplător, ci pe merit, luptînd și cîștigînd. Tocmai de aceea, inclusiv în virtutea unei vechi rivalități interne, duelul lor promite un spectacol de gală. Datorită prezenței zecilor de mii de spectatori sosiți din Spania, el se anunță pasionant și pentru că rămîne deschis oricărui rezultat.
Cred că pe noi nu prea ne preocupă cine va triumfa miercuri seară. Cine va bea șampanie și cine cucută. Dacă ar fi încrucișat spadele Real și Barcelona, infinit mai iubite la poalele Carpaților, sigur ne-am fi implicat mai tare din punct de vedere sentimental. Unii ar fi suferit cu galacticii, alții cu extratereștrii, ne-am fi împărțit în tabere.
Așa însă, ne interesează mai puțin numele învingătorului și mai mult impresiile cu care vor pleca ibericii de aici, jucători și suporteri. Logic că mass-media spaniolă se referă des la București în aceste zile, asta și în ideea că succesul unui eveniment de anvergură, categorie în care intră și finala Europa League 2012, depinde și de atmosfera creată în jurul lui. Fie și în parte, asemenea misiune le revine organizatorilor. Din cele auzite și citite pînă acum, deduc că oaspeții nu caută noduri în papură, nu strîmbă din nas la fiecare pas și la fiecare frază, cum se mai fandosesc unii străini. Dimpotrivă, privesc capitala României cu curiozitate, ba și cu admirație, dovadă că o compară uneori, în amintirea anilor interbelici, cu Micul Paris. Chiar se poate spune că e de bine.
——————————————————————————————————————————
La cosa pinta bien
Admitámoslo, el partido entre el Atlético de Madrid y el Athletic de Bilbao no es ju
