Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc. Dar, mai ales, bombăn fiindcă mi se pare că şcoala românească se dovedeşte a fi o instituţie autistă: nu vede, nu aude, nu simte că acum, mai mult ca niciodată, bătălia împotriva derapajelor morale, a ignoranţei, a promiscuităţii şi a vulgarităţii promovate la vîrf este şi bătălia ei.

O şcoală românească de elită ar fi dat ţării, spre exemplu, cîţiva procurori vigilenţi care să îl sancţioneze drastic pe deputatul care l-a ameninţat pe unul dintre foştii premieri că va avea soarta lui Aldo Moro. Procurori care să-i amintească parlamentarului că lupta politică are totuşi alte strategii decît cea petrecută între două bande de cartier.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosO şcoală de elită ar fi născut cîteva organizaţii civice serioase care să-i spună unui candidat la primărie că nu poate să afişeze ca simbol electoral unealta casnică folosită ca să-şi bată nevasta. Şi ar mai fi dat ţării cîteva zeci de mii de cetăţeni indignaţi că cel care vrea să le fie primar îşi amuză electoratul cu scene de violenţă în familie şi-i promite că va face curăţenie în sector adoptînd pedeapsa cu moartea.

Mă mai gîndesc că o şcoală performantă ar fi reuşit să-i explice unei alte deputate că vremurile în care un premier ar fi fost împuşcat pentru felul în care conduce guvernul sînt aceleaşi în care un deputat ar fi fost împuşcat dacă ar fi îndrăznit să ameninţe un premier.

Tot şcoala, una cu voce impunătoare şi credibilă, ar fi putut să-i amintească unui senator că sînt