Cea mai mare bizarerie a Guvernului Ponta a trecut iniţial neobservată. A fost escamotată de scandalurile de plagiat, incompatibilitate, conflicte de interese sau diplome false. Abia audierile şi învestirea de la Cotroceni au adus în lumina reflectoarelor ceea ce a fost de la bun început cea mai mare enigmă a noului executiv: ce caută Marga la Externe?
De ce pui o individă agramată, cu falsuri în CV şi acuzată de plagiat, la Educaţie? Sau pe un actor, cu probleme de incompatibilitate, la Cultură? Ca să-l lepezi pe unul dintre puţinii miniştri care au condus onorabil învăţământul după 1989, pe unul dintre puţinii oameni de cultură din politică, vătaf peste un domeniu unde nu pricepe o iotă?
Nu e ciudat? Seamănă cu bancul în care unul îşi duce mârţoaga la târg, dar spune la toată lumea că e bătrână, bolnavă, chioară, nu trage şi mănâncă mult. "Atunci de ce-ai mai adus-o?", se crucesc muşteriii. "Ca s-o fac de râs, dă-o dracu’!"
Andrei Marga s-a dovedit un pafarist perfect şi un gafeur desăvârşit. Şi-a comparat ţara, pe care ar trebui să o servească, cu regimul lui Mussolini, i-a plasat pe liderii europeni, cu care urmează să colaboreze, sub nivelul de competenţă al lui Putin, a mutat viitorul summit NATO de la Chicago la Washington...
Fostul ministru de Externe Cioroianu, care s-a tras de brăcinari cu Regele Spaniei şi s-a descălţat pe aeroport, în SUA, la controlul antitero, încât şi-a transformat porecla de "Ciorăpeanu" în renume transatlantic, a fost mic copil faţă de Marga.
Totuşi, nu cred că ilustrul profesor de la Cluj a fost pus la Externe doar pentru că are cineva pică pe el şi vrea să-l facă de râs. Comicul ne poate păcăli. Riscă să ascundă gravitatea situaţiei.
"Avem nevoie de consens, să ieşim din politica externă partizană", e o frază care dă fiori. Schimbăm politica externă a României?În ce sen
