Finala celor care dirijează zborurile de la sol pe "Otopeni" se dispută în noaptea de miercuri spre joi. Miza este mult mai mare decît trofeul pus în joc pe Naţional Arena.
Undeva la dreapta uşilor de acces în noul terminal al aeroportului Otopeni se află Turnul de control al zborurilor. Lumea îl ignoră (n-ar trebui), precupată să tragă de trollere pînă la deskurile de check-in. În Turn lucrează o mînă de oameni de care depind vieţile altor mii de oameni. Sînt controlorii de trafic şi arată ca oricare dintre noi, plus enorma porţie cotidiană de stres.
Muncesc în echipă, se ajută cînd apar situaţii grele. Le place ce fac, iar asta îi ajută să treacă peste răspunderea care le apasă pe umeri. Directorul Vasile Ţocu ne ţine loc şi de ghid, şi de antemergător pe coridoarele întortocheate ale turnului.
Ajungem la ultimul nivel al acestuia, echivalentul etajului al 11-lea al unui bloc, la fix cît să prindem aterizarea unui Boeing 747-400, pîntecos şi plin cu entuziasm iberic. Aterizare reuşită, cu o frînă care îi măreşte imperceptibil pupilele oficialului din aeroport.
Aeroportul într-un picior
"Sînt puţine lucruri de care ne temem zilele acestea, cînd traficul este mult mai intens", zice domnul director. Ce s-ar putea întîmpla?, întreb cu seninătatea neofitului. "Lucruri minore, dar foarte importante. Ne temem, de exemplu, de faptul că sînt unele avioane care nu au mai operat aici, pe Otopeni. Există probabilitatea ca unul să tragă o frînă mai tare şi să se strice pista. Uite aşa! Şi de la un simplu şurub sau o piuliţă rătăcite pe pistă s-ar putea întîmpla o nenorocire. Şi atunci?, insist. "Atunci ori îi ţinem pe holding (în aer deasupra aeroportului), ori în stop tehnic pe alte aeroporturi".
"Mai este o problemă, din cauza parcajului", intervine Gigi Marin, supervizorul de trafic al Turnului. "Cele aproape 80 de avioane care au
