Slalomul printre specialităţile culinare basce şi porţia de artă contemporană de la muzeul Guggenheim întregesc tabloul unui oraş cuceritor.
Ei, toţi, sînt leii. San Mames, cel care dă numele stadionului, a fost aruncat la lei şi aceştia nu l-au mîncat. O statuetă de lemn a sfîntului e prinsă de perete, luminată discret de un bec, chiar unde se termină scările care duc spre muzeul clubului. Înăuntru, e un leu împăiat, cîştigat de preşedintele lui Athletic în urma unui pariu cu omologul lui de la Alaves.
Iar la tribuna oficială, un bust de bronz al celui care poate va rămîne pentru totdeauna cel mai mare fotbalist de la Bilbao, Rafael Moreno Aranzadi, alintat Pitxitxi. De fiecare dată cînd o echipă vine să joace pentru prima dată pe San Mames, căpitanul acesteia pune un buchet de flori la statuia lui Pitxitxi. Încă o trăsătură unică a lui Athletic. CITEŞTE ŞI: Corespondenţă din Bilbao, de la Luminiţa Paul » Oraşul cu steaguri la ferestre
Picii de azi îl divinizează pe Llorente. Cei mai bătrîni continuă să creadă că Jose Angel Iribar a fost cel mai mare portar iberic. Eu îi recunosc pe Zubizareta şi Julen Guerrero. Fiecare cu generaţia sa.
Pitxitxi obişnuia să joace cu o batistă albă înnodată pe cap. A înscris primul gol de pe San Mames, chiar în meciul de inaugurare din 21 august 1913, contra lui Racing de Irun. Ca semn de recunoaştere a prolificităţii lui (a marcat de 101 ori în 8 ani de carieră în prima ligă), Marca a denumit după el trofeul care se acordă golgeterului din fiecare sezon. S-a retras la 29 de ani şi a murit în 1922, la nici 30, bolnav de tifos. Era nepotul scriitorului Miguel de Unamuno.
La magazinul clubului e vînzoleală. Nu mai sînt magneţi. Leii de pluş mai au un pic şi se epuizează şi ei. Aşa că iau doi. Există păpuşi-bebe cu tricouri minuscule alb-roşii şi tradiţionala bască pe cap. Fulare pe care scrie "Europa Leagu
