De multe ori mi se întîmplă să dau peste un primar din vreo comună sau vreun sat, un primar pe care să-l privesc cu scepticism din cauza orientării sale politice. Neîncrederea îmi este uneori risipită, cînd îmi dau seama că respectivul n-are nici o legătură cu partidul al cărui membru este, ci devine doar un om care are grijă de comunitatea sa. Pentru că nu de pomană umblă prin satele din România acea vorbă: „pe aici alegi omul, nu partidul“. Adică teoria, „principiile“ n-au greutatea faptei. De pomană eşti de structură penelist sau pesedist, dacă nu te descurci să rezolvi problemele comunitare. Căci prin satele noastre, problemele sînt, de departe, cele primare: canalizare, infrastructură, gaze. Cu ideologia, altădată.
Cu toate astea, după cum mi se confesa mai demult un primar PDL (cu brichetă PSD şi pix PNL – toate moştenite din alte mandate), partidul este important, dacă nu pentru alegători, în mod categoric pentru cel ales. De cele mai multe ori, prin peregrinările rurale, am dat de primari traseişti, însă traseismul lor politic îmi era justificat prin realitatea faptului că fondurile pentru comunitate sînt atrase în primul rînd de primăriile care se asortează la culoarea politică a puterii executive.
DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Schimbarea la faţă Cine hotărăşte soarta societăţii civile?Din culisele unei alte primării de sat aveam să aflu că, în primul rînd, trebuie să te ai bine cu consilierii, mai apoi cu Judeţul. Dacă n-ai susţinerea propriilor tăi consilieri, mîinile îţi sînt legate şi nu mai contează pe cine ştii sau nu ştii la Judeţ, hotărîrile şi deciziile îţi vor fi anulate chiar de către ai tăi. Bineînţeles, sînt şi dintre cei care, deşi au culoarea bună, inerţia nepăsării îi face să ridice în continuare din umeri, să afişeze acea faţă tristă şi neconsolată şi să repete într-una: nu sînt bani, nu e posibil,
