Intrarea României în Uniunea Europeanǎ ne-a adus o serie de legi noi şi modificǎri ale celor vechi, prin care organizaţiilor societǎţii civile pare cǎ li se acordǎ dreptul de a participa la procesul de luare a deciziilor, de fi parte a unor organisme importante, de a le fi ascultat cuvântul. Am fost chiar pe puncul de avea un ministru delegat pentru, între altele, relaţii cu societatea civilǎ. Am spus "pare cǎ li se acordǎ" pentru cǎ în realitate reverenţele fǎcute de cǎtre politicieni cǎtre societatea civilǎ sunt de purǎ faţadǎ, legile fiind parcǎ fǎcute doar pentru a bifa nişte obligaţii din Tratatul de Aderare.
Pentru exemplificare, un caz adus recent în atenţia publicului: fostul viitor ministru al Educaţiei, Corina Dumitrescu, este reprezentanta societǎţii civile în Consliul Suprem al Magistraturii. Explicând greşelile din CV, domnia sa a spus: "Am acceptat susţinerea politicǎ doar în urma unei decizii pe care am luat-o foarte greu dat fiind faptul cǎ sunt o persoanǎ foarte ocupatǎ cu ceea ce înseamnǎ conducerea universitǎţii mele". Va sǎ zicǎ, nu i s-a pǎrut o neadecvare sǎ reprezinţi societatea civilǎ pe baza susţinerii politice. Dar, de ce i s-ar fi pǎrut neadecvat? Doar era recomandatǎ de cǎtre o organizaţie a societǎţii civile, anume Universitatea Creştinǎ Dimitrie Cantemir.
Un alt exemplu. CNSAS are în componenţǎ, conform OUG nr.24/2008, doi reprezentanţi ai societǎţii civile şi nouǎ reprezentanţi ai grupurilor parlamentare. Frumos, numai cǎ propunerile pentru cei doi reprezentanţi ai societǎţii civile se fac de cǎtre Preşedinte şi Prim-ministru. Ce-i drept, legea spune cǎ "pe baza consultǎrii cu organizaţii neguvernamentale", dar asta nu pare a fi o problemǎ. Miliţia Spiritualǎ a solicitat lǎmuriri despre cine şi când a participat la consultǎri, dar rǎspunsurile au fost extrem de vagi, pe potriva formulǎrii din lege.
