Zona pieţei include o serie de palate, precum Babos,Szeki, Berde, Elian şi Urania.

În partea nordică a Pieţei Unirii din Cluj, se deschide strada Regele Ferdinand, la capătul căreia - la distanţă de câteva minute de mers pe jos - se află Piaţa Mihai Viteazul, zonă unde se înalţă clădirile impunătoare ale altor palate clujene: Babos, Széki, Berde, Elian şi Urania. Dar înainte de a ajunge în piaţă, pe partea stângă se găseşte Palatul Poştei, în spatele căruia se înalţă impunător un edificiu mai recent, construit pe la sfârşitul anilor '60 ai secolului XX, adăpostind Palatul Telefoanelor.

În spatele Palatului Poştei, cu deschidere spre parcul Ion Luca Caragiale, se înalţă Palatul Telefoanelor, construit în 1968, după planurile arhitectului Vasile Mitrea. Palatul Telefoanelor este una dintre clădirile reprezentative ale Clujului, în ceea ce priveşte stilul arhitectural al începutului celei de a doua decade a secolului XX, în România.

Inima comerţului

Întotdeauna, Piaţa Mihai Viteazul a fost considerată „inima" comerţului clujean. În 1904, Piaţa Mihai Viteazul era aproape la fel de animată ca şi în ziua de astăzi. Mulţime de oameni elegant îmbrăcaţi se perindau pe aleile pieţei, zona ei centrală fiind ticsită de comercianţi. Aceştia aveau standuri din lemn acoperite cu prelată, pentru protecţia legumelor şi fructelor.

În 1906 în piaţă, încă era prezent bustul lui Istvan Szechenyi, personalitate care a dat primul nume al pieţei, nume păstrat până în 1919. István Széchenyi, politician, teoretician şi scriitor, a fost unul dintre cei mai mari oameni de stat din istoria Ungariei.

În 1919, drept omagiu adus primului unificator al României, numele pieţei a fost schimbat, ea devenind Piaţa „Mihai Viteazul". Cu toate acestea, în comunitatea maghiară din Cluj, chiar şi azi piaţa continuă să fie cunoscută sub denumirea iniţială.

Includerea