Naţional Arena dădea ieri senzaţia unui stat în stat. Unul mai bine organizat însă, în care fiecare om ştia exact ce trebuie să facă. De la cei care ştergeau de praf fiecare scaun al stadionului, la cei care puneau covorul roşu pe care vor călca în această seară câştigătorii Europa League.

Muzica populară pe care o puteai auzi la intrarea în complexul Naţional Arena - pe partea sediului FRF - era ultimul indiciu că această finală se joacă, până la urmă, în România. Odată trecut de gardurile albastre, o altă lume ieşea la iveală. Trei magazine mari şi circa 20 de oameni strânşi în faţa lor. Un tip în tricou vişiniu, primul dintr-o serie de sute de astfel de oameni, făcea instructajul: "Vrem să fie totul perfect. Când rămâneţi fără produse, spuneţi imediat". Preţurile sunt ca pentru un meci mare: 90 de lei un tricou cu sigla finalei sau un fular cu una dintre cele două echipe.

Locurile în care vor sta suporterii celor două echipe erau deja marcate prin pânze uriaşe atârnate de pereţii stadionului. Iarba din faţa arenei, deşi arsă pe porţiuni mari, era udată abundent. "Nu e recomandat să uzi gazonul ziua, dar asta e", înţeapă un trecător. Pe un teren de lângă Naţional Arena, câteva sute de puşti atrag uşor atenţia. "Sunt 350 de oameni, repetă pentru ceremonia de deschidere", explică un organizator. Apoi se repede la microfonul pe care îl ţine strâns în mână: "Hai, mai avem o oră!".

Haosul fără spectatori

În stadion, reporterul ProTV face live după live. În jurul său, câteva zeci de oameni aleargă cu cabluri în mână. La mijlocul terenului, un spider-cam e pregătit pentru antrenamenele finalistelor. Undeva pe margine, Alexandru Deaconu e atent la antrenamentul arbitrilor: "Nu trebuie să am eu grijă de ei, au singuri", răspunde zâmbitor. Mai sus, pe traseul pe care îl vor face în seara asta şi câştigătorii finalei, apar ruletele. Fiecare bu