Spectacolul promisiunilor deşănţate, al minciunilor sfruntate şi laudelor fără ruşine a început de zile bune. Primarii se pregătesc să câştige un nou mandat în fruntea localităţilor din România.

În marea lor majoritate, localităţile României arată ruşinos pentru o ţară membră a Uniunii Europene. Fie că vorbim de Capitală, de marile oraşe sau de micile localităţile din zone turistice, întâlnim în general acelaşi spectacol monoton, sărăcăcios, cu multe clădiri frumoase lăsate în paragină sau, dimpotrivă, cu imobile noi dar urâte, cu străzi pline de gropi, câini maidanezi, cerşetori la intersecţii, gunoaie prin cartiere. În drum spre litoral, spre munte sau spre orice altă destinaţie turistică, în trecerea prin localităţile ţării, călătorul este supus unor încercări care nu fac decât să-i strice vacanţa: ajunge să se învârtească în loc deoarece nu găseşte indicatoare rutiere potrivite care să-i arate drumul spre destinaţia dorită, se umple de nervi intrând în ambuteiaje formate din cauza lipsei oricărei strategii de sistematizare a traficului, sau încercând să ocolească craterele din asfalt, câinii vagabonzi sau şantierele deschise şi abandonate din cine ştie ce motive. Orice român care a călătorit în oraşe din alte ţări din Europa sau din lume, unele chiar mai sărace decât România, nu poate să nu remarce lipsa de respect a edililor noşti atât pentru localnici cât mai ales pentru oaspeţi.

Cum este posibil, de pildă, ca un oraş aflat în calea către litoral, cum este Medgidia, să nu semnalizeze corespunzător direcţia cea mai scurtă către mare?

Cum este posibil ca într-o localitate de tranzit cum este Brăila să nu găseşti indicatoare care să arate drumul către Bucureşti?

Sau cum este posibil ca în Capitala României, drumul cel mai scurt dintre centru şi şoseaua de centură, şi implicit autostrada care te trimite la munte, să fie plin