Are vreun rost sa ne intrebam de ce s-or fi lasat atat de usor atrasi unii dintre ministrii noului Guvern, in frunte cu Victor Ponta, de Palatul Cotroceni si de locatarul sau singuratic?

Oare nu erau ei cei care se jurau a nu sta niciodata la discutii cu "dictatorul"? Nu Ponta il gratula ca pe "dracu", nu Marga l-a asociat in repetate randuri cu Hitler si Mussolini? Nu Mircea Diaconu descria sistemul pe care Traian Basescu l-a instaurat ca fiind cel mai nociv si mai diabolic din istoria Romaniei?

Singurul motiv pentru care are sens sa ne chinuim cu astfel de intrebari e ca in astfel de momente ies cel mai bine la iveala dimensiunea caracterelor si, implicit, miza la care isi joaca destinul.

Luati declaratiile mai vechi de o zi si va veti amuza cat de usor pot trece politicienii de la scarba si sictir la respect si dorinta de a se prinde in poza de grup alaturi de presedinte.

Unii au vrut sa pozeze ca invingatori, alti au arborat mima cuceritorului, dar toti pana la unul s-au bulucit la Cotroceni sa nu rateze momentul de a se alatura lui Traian Basescu. Umflandu-l inca o data si ridicandu-i moralul unui presedinte care e probabil mai invins si mai umilit decat a povestit ca a fost vreodata in viata asta.

Unii dintre ei s-au dus sa savureze momentul. Altii s-au bulucit pentru ca in structura lor de hrapareti nu sunt obisnuiti sa rateze niciun moment in care sa isi arate nimicnicia.

O festivitate de intronare multumita unor tradatori si o poza alaturi de cel fata de care si-au exprimat dezgustul ani de zile la rand le face oricand bine la moral. As fi vrut sa aud cel putin un nume care sa fi spus ofertei lui Ponta - pas! "Nu pot sa merg sa dau mana si sa ma inclin in fata celui pe care l-am bestelit ani si ani la rand. Nu pot sa jur credinta tarii cu mana pe Biblie doar pentru ca niste traseisti s-a