Finala Europa League atribuita de UEFA Bucurestiului a fost, probabil, cel mai important eveniment din ultimele decenii gazduit de tara noastra. Atat ca nivel de promovare, cat si ca impact in strainatate sau ca numar de turisti atrasi la noi. Cineva a ratat insa acest meci unic, pentru ca este foarte greu de crezut ca Romania va mai primi in urmatorii ani o finala europeana.
Televiziunile din tara noastra au "reusit", desi sigur nu s-au chinuit foarte mult, sa rateze cu brio examenul maturitatii lor pe piata media. Obisnuiti, probabil, cu emisiunile de cancan sau cu pseudo-dezbaterile politice, punctul comun fiind semianalfabetismul invitatilor, posturile TV, generaliste, "de stiri" si chiar "de sport", realizatorii s-au facut de ras intr-un mare fel.
Discutiile din studio au fost o gluma de la inceput si pana la sfarsit. Au fost invitati fie aceiasi oameni dintotdeauna, cei care se pricep la politica, la analize geo-politice, la salam cu soia, la medicina sau educatie, fie redactorii departamentelor sport, pentru reducerea cheltuielilor. In primul caz, comedia a fost asigurata, nimeni neavand macar idee despre subiect, in timp ce in cel de-al doilea celeberle moderatoare au faultat constant orice fel de informatie pertinenta.
Daca ati fi rezistat in fata televizorului cateva minute, adica ceva mai mult de o "discutie" de acest gen, ar fi urmat transmisiunile in direct.
Absolut toata lumea a filmat in Centrul Vechi. In cele 3 zile de popas al fanilor din Spania in Capitala noastra, intrebarea a fost aceeasi: "Ce parere aveti de Romania/ Bucuresti/ femei/ bautura/ mancare?" Au ajuns ibericii sa raspunda automat cand se trezeau cu microfonul in fata, fara ca reportera, invariabil reportera, sa puna intrebarea-sablon.
Cine a rezistat si nu a inchis televizorul s-a putut delecta apoi cu celebrele reportaje. Tot
