… intrebarea nu mai este “ce articole a plagiat Ioan Mang?”, ci daca exista articole pe care NU le-a plagiat. Dupa cum se vede, odata pornit tavalugul verificarilor dinspre partea societatii civile, numarul plagiatelor se inmulteste exponential. Intru edificare, vezi doar excelenta ancheta a lui Razvan Orasanu, de pe Contributors.ro:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/exclusivitate-contributors-ro-cercetator-taiwanez-confirma-plagiatul-ministrului-educatiei-%E2%80%93-intr-o-alta-lucrare/
In asemenea conditii nu mai straneste mirarea nici includerea in CV-ul ministrului a distinctiei de la American Biographical Institute. Dar, daca distinctia buclucasa a putut fi “data disparuta”, viitorul ministru al Educatiei declarand, fara sa clipeasca, la audieri, ca n-a mentionat-o niciodata, cu articolele a fost ceva mai greu. Odata publicate, la ele nu mai acces ca la CV pentru a opera modificari. Nici aici ministrul Educatiei (brrrr!) n-a clipit din pleope, declarand ca isi va da demisia doar daca va fi acuzat de plagiat de catre autori si daca va fi gasit vinovat de forurile indrituite!
Un asemenea tupeu depaseste limitele imaginatiei. Daca, sa zicem, autorii articolelor originale ar fi fost morti cu totii, Ioan Mang se considera automat dezlegat de orice acuzatie de plagiat! N-a fost, insa, sa fie. Nu mor cercetatorii cand vrea domnul Mang. Contactati pe diferite canale (tot de catre societatea civila), oamenii s-au declarat oripilati nu atat de plagiat, cat de badarania lui – “copy-paste”, spune unul dintre ei. Intr-o tara cat de cat normala, Mang si-ar fi dat deja demisia si s-ar fi ascuns, de rusine, in gaura de sarpe. Intr-o tara cat de cat normala, premierul l-ar fi demis de 24 de ore. Intr-o tara cat de cat normala, un student prins cu asemenea plagiaturi nu ar fi pierdut doar cursul ci, posibil, chiar si colegiul! Multe se admit in academia
