Pe 10 mai ar fi împlinit 56 de ani. Să învăţăm să-i scriem numele: Patric Petre Marin. Şi să nu i-l uităm. Îl vom regăsi întotdeauna pe lista jurnaliştilor căzuţi la datorie. Modest şi generos cum era, sigur ar fi vrut să fie el ultimul pe listă, pentru totdeauna. Însă moartea va mai veni printre noi, vânătorii de clipe. Şi nu pe toţi ne va surprinde la pândă.

Dacă nu vă amintiţi de el e doar din cauza discreţiei lui. Avea darul de a nu ţi se băga în ochi nici când apărea la televizor. Te lăsa astfel să vezi ce era de văzut. Îl veţi fi ştiind ca realizator al emisiunii “Bugetul meu”, de la TVR 2. A murit în timp ce se ducea la Buzău să filmeze episodul cu numărul 300. Nu este doar o cifră. Sunt trei sute de vieţi. Arse intens, în câte o oră. Patric făcea totul cu dăruirea omului care face pentru ultima oară un lucru. O maşină a intrat pe contrasens şi l-a strivit.

Era în 8 decembrie 2010. Pentru actriţa Dana Tapalagă, soţia lui Patric, era ziua când l-a cunoscut. Şi tot în 8 decembrie avea să-l piardă. În acea dimineaţă s-a trezit cu o durere în piept şi cu gustul morţii în gură. Gustul absenţei lui Patric. Pentru prima oară plecase pe teren fără să-şi ia rămas bun de la ea şi de la copii. A vrut să-l sune. Chiar în acea clipă a sunat-o cineva de la televiziune. N-a aşteptat primul cuvânt, a strigat: “Ce s-a întâmplat cu Patric al meu?”.

N-avea de unde să ştie, dar ştia.

Patric a murit pe loc. Este tot ce se poate spune decent despre moartea lui. Fiindcă felul cum a murit e mai crud decât moartea însăşi. Sarcina descrierilor amănunţite nu şi-au luat-o nici măcar ziariştii avizi de senzaţionalul morbid. Procurorul scrie în rechizitoriu că Dacia (B-91-TVR) în care se aflau Patric şi operatorul Constantin Trifu mergea regulamentar cu şaizeci la oră. Din faţă, a venit glonţ Loganul condus de Tudor Octavian Sfârghiu (şeful Serviciului Autoriză