La început a fost „înnotul“. Aşa scrisese în CV dna Corina Dumitrescu, rector de universitate privată şi candidată la funcţia de ministru al Educaţiei. Presa s-a „agăţat“ de acest dublu n şi a mers pe fir, descoperind şi alte greşeli. Inclusiv un aşa-zis curs urmat la Universitatea „Standford“ care a rămas încurcat: nu era Stanford, era Hoover, şi nu era cu diplomă, era pentru „tinerele talente“ din Europa de Est. Doamna ex-tînăr talent iubitoare de „înnot“ (devenită între timp ex-propunere pentru postul de ministru) a dat nişte explicaţii aiuritoare în legătură cu greşelile. Şi, bineînţeles, a invocat nişte „grupuri de interese“ care s-ar opune carierei sale ministeriale, căci aşa păţeşte orice mediocritate ajunsă pe pragul vreunui post important: se trezeşte cu un self esteem supradimensionat şi capătă senzaţia că împotriva sa se croiesc scenarii de către nişte nenea răi cu interese vinovate.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anDar să ne întoarcem la problema ortografiei. La acest capitol, d-na ex-potenţial ministru a dat vina pe „tehnoredactor“: cică dumneaei îşi scrie singură textele, dar tehnoredactorul nu le-a verificat înainte de a le da drumul în lume. Nu ştie ce e un tehnoredactor. Nici din DEX (care a devenit un fel de Biblie pentru toţi semidocţii publici şi privaţi, degrabă vărsători de trimiteri la DEX de cîte ori întîlnesc un cuvînt pe care nu îl înţeleg), nici din nomenclatorul meseriilor, nici dacă-i întrebi pe meseriaşii din breaslă nu rezultă că tehnoredactorul ar trebui să se ocupe de corectarea greşelilor de ortografie. Şi – act ratat! – d-na Dumitrescu s-a dat de gol spunînd că îşi scrie singură textele: înseamnă că aşa scrie dumneaei, cu greşeli, şi e nevoie de cineva care să i le corecteze. Din punctul meu de vedere, era un motiv suficient pentru a nu dev