Numirea profesorului Andrei Marga în fruntea Ministerului Afacerilor Externe a surprins pe toată lumea. La obişnuita bursă a zvonurilor, care precede de fiecare dată anunţarea unei noi echipe ministeriale, universitarul clujean era dat ca „sigur“ la Educaţie, cu atît mai mult cu cît mai ocupase această funcţie – şi nu fără a lăsa urme adînci în sistem –, iar în ultimul timp se remarcase drept unul dintre criticii cei mai duri ai fostului ministru Daniel Funeriu.

Odată nominalizat la Ministerul Afacerilor Externe, principala critică venită imediat dinspre mass-media şi dinspre adversarii politici a fost aceea a lipsei experienţei sale diplomatice. Chestiunea trebuie privită însă cu atenţie. În primul rînd că Andrei Marga nu este primul şef al diplomaţiei româneşti „aterizat“ din afara sistemului. Au mai fost Adrian Severin, Andrei Pleşu, Petre Roman, Adrian Cioroianu, fiecare cu prestaţii şi rezultate care trebuie analizate de la caz la caz. Oricum, profesorul Marga nu este cel dintîi în această situaţie.

Nici diplomaţiile străine nu ne oferă modele într-un sens sau în celălalt. Miniştrii de Externe pot avea în spatele lor cariere diplomatice sau nu.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităÎn Germania, prin tradiţie, poziţia de ministru de Externe îi revine liderului partidului mai mic din coaliţia de guvernămînt – cazul ecologistului Joschka Fischer sau al liberal-democratului Guido Westerwelle. Se înţelege, aceştia nu vin din diplomaţie, ci de-a dreptul din politică.

Pe Ahmet Davutoˇglu, de exemplu, îl putem găsi în mai toate clasamentele consacrate celor mai influenţi sau puternici lideri globali. Iar ministrul de Externe turc vine şi el din mediul universitar de la Istanbul – a fost însă consilier de politică externă al premierulu