”Dacă nu se poate fără teamă, atunci temeţi-vă! Acţionaţi aşa cum puteţi, numai nu vă luptaţi cu frica. De exemplu, aveţi emoţii când trebuie să luaţi cuvântul în public – să vă fie de bine! Emoţionaţi-vă cât poftiţi şi cum vă place. Lăsaţi-vă în voia acestui minunat simţământ. Permiteţi-vă chiar să vă manifestaţi exagerat. Dacă vă veţi permite acest lucru, imediat toate emoţiile vor dispărea. Se întâmplă asta pentru că cea mai mare parte din eenrgie se consumă în lupta cu emoţiile”, spune Vadim Zeland (”Înainte, spre trecut”, Ed. Dharana), un autor pe care vi l-am recomandat şi altă dată, în mod special pentru originalitatea definiţiilor şi a unor elemente ce compun psihologia umană. Aveţi mai sus o ”terapie a emoţiilor”, una amuzantă, simplă, dar roditoare şi interesantă.

Încetează să lupţi cu emoţiile şi emoţiile te vor lăsa în pace, vei scăpa de ele atunci când şi ele scapă de tine, pare să ne spună Zeland. Noi ne pierdem energia în lupta cu emoţiile. Ne împotrivim lor, ne dorim să le ascundem, să le punem măşti, să le amăgim, să ne amăgim şi să părem liniştiţi sau singuri pe noi, dar cu toţii simţim acţiunea tulburătoare a emoţiilor în momente şi-n situaţii diferite. O întâlnire banală cu cineva ne poate face fluturi în stomac, dar noi luptăm cu fluturii noştri, iar în exterior dăm impresia de certitudine, siguranţă şi putere. Ţinem un discurs şi ne tremură picioarele, ni se zbuciumă inimile, ne traversează mii de ace şi aculeţe prin sânge, vocea ni se sugrumă şi, cu toate astea, cea mai mare frică a noastră se petrece lăuntric; luptăm cu emoţiile, ne împotrivim lor, căci le percepem ca pe un intrus, care ne poate arăta într-o lumină neplăcută celor din jur. Suntem prea atenţi la emoţii, instinctiv ne forţăm să le controlăm, ne punem de-a curmezişul şi le interzicem să mai fie. Pentru toată această acţiune punem suflet, atenţie şi energie, pe care le p