Previziunile analistilor s-au adeverit si Francois Hollande a devenit presedintele Frantei. Spre linistea lui Victor Ponta si nelinistea noastra, pentru ca este de asteptat ca suflul socialist sa aduca mari schimbari in Europa.

Oare trebuie sa ne bucuram vazand cum se prabuseste reduta capitalismului pentru a lasa loc partidelor de stanga si celor nationaliste?

Nu stie nimeni cum se va sfarsi acest razboi desfasurat pe mai multe fronturi, in care suntem tarati fara voia noastra. Lupta acerba dintre politic si economic, suprapusa bataliei dintre moneda americana si cea europeana, lasa urme adanci si populatiile au reactionat cum au crezut de cuviinta, pentru ca nimeni nu vrea sa fie generatie de sacrificiu.

Nu se poate spune ca politicul nu a incercat sa impace si capra si varza, pentru a mai castiga putina incredere. Din nefericire, programele de subventionare a energiei verzi, rabla sau infiintarea unui fond de rezerva al UE nu au facut decat sa sporeasca venitul unei clase despre care putem spune orice, dar nu ca ii plang copiii de foame.

Ca intotdeauna, sutele de miliarde cheltuite pentru a salva bancile sau nu stiu ce industrie au fost asezate pe spinarea omului de rand, adus in pragul saraciei prin niste masuri abuzive care prelungesc agonia unui sistem muribund.

S-ar putea invoca scuza ca datoriile acumulate de-a lungul anilor se datoreaza in primul rand populatiei, care a tot cerut, fara sa se intrebe daca exista resurse sau nu. Cand paginile revistelor sau micile ecrane abunda de milionari si miliardari, iar tu iti masori adancimea buzunarului, este greu sa combati crezurile marxismului sau celor care, in extremismul lor desantat, spun ca apara pe cei saraci. Ca doar nu-i doare gura!

Legata strans de economia occidentala, care de-abia mai respira, Romania s-a asezat cuminte intre ciocan s