Peste 50 de pelicule vor fi proiectate în cadrul festivalului „Cronograf", care începe azi la „Odeon".
Adevărul: De ce ne amintim că avem documentare doar o dată pe an?
Virgil Mărgineanu: Asta se întâmplă deoarece pentru publicul larg documentarul este un pic mai complicat. Dar, după cum e și zicala, „pofta vine mâncând". Cei care văd o dată o astfel de peliculă descoperă că aceasta ascunde multe lucruri interesante. Dacă pe parcursul anului putem vedea documentare doar la canale specializate, noi aducem mai mult filme bazate pe tematica socială: relații interumane, drepturi, talente. Filmul documentar este o realitate. Dacă într-o ficțiune actorii joacă așa cum vrem noi, într-un documentar doar fapte concrete ies la ecran. Orice om sau obiect poate deveni protagonist. Un meșteșugar, un actor, un bătrân sau un profesor care are o viață în spate, oricine poate fi eroul unei povești.
Cine mai face documentare la noi și cât e de greu să activezi în industria cinematografică?
Există oameni entuziaști. Din păcate, astăzi în Moldova putem face mai mult filme documentare decât artistice. E vorba de cheltuieli. Poți face un documentar și cu un buget mai mic, de aproximativ 3-5 mii de euro. Nu poți însă să realizezi un film de ficțiune fără investiții mari, care nu se găsesc la noi. Nici nu mai vorbesc de bugetul statului sau de Ministerul Culturii, la care toată lumea stă cu mâna întinsă.
Dacă vrem să investim în cinematografie, trebuie să tindem să atragem fonduri. Există azi o modalitate de a turna filme în coproducție, cum a fost cu „Nuntă în Basarabia". În acest fel putem reuși. Piața Moldovei e prea mică pentru a recupera investițiile doar din vânzarea biletelor.
Festivalul „Cronograf" a ajuns la a zecea ediție. Ce s-a schimbat în acești ani?
Cu fiecare ediție, fără să-ți dai seama, vrei să faci festivalul mai pompos. M
