- Editorial - nr. 89 / 10 Mai, 2012 Mariajul intre alesi si alegatori este, de obicei, de foarte scurta durata. Luna de miere tine exact cat dureaza campania electorala, adica o luna, dupa care: "la revedere, peste patru ani!”. Unii dintre favoritii nostri mai dau, din cand in cand, cate un semnal, sosind prin circumscriptii, dar de obicei sunt presati de timp si nu prea pot sta de vorba cu cetateanul, iar la televizor ii vedem mai rar, fie pentru ca sunt trimisi in delegatii, peste mari si tari, sa ne reprezinte patria, fie ca afacerile proprii nu-i pot tine tintuiti in fotoliu. Iar in momentul in care ii surprindem motaind cand se voteaza o lege sau se tine un discurs important, ca tara ar fi in pericol de invazie a sobolanilor, sa nu ne miram ca nu reactioneaza. Sunt si ei oameni si au nevoie de ceva odihna. Alesii nostri sunt asemenea unor copii luati de la mamele naturale, crescuti si educati in institutii specializate, in care spalarea creierelor este la ordinea zilei. La noi, acea institutie se numeste "partid”. Odata intrat in institutia Parlamentului, fie ca este vorba de Senat sau de Camera Deputatilor, alesului nostru i se sterge cam tot ce avea el in minte, daca, intr-adevar, i-a mai ramas ceva in urma discutiilor cu alegatorii din campanie, si, odata inregimentat in celula de baza a acestuia, adica in grupul parlamentar, disciplina devine de fier, cazona, apararea interesului maxima, ceea ce inseamna putin probabil ca a mai ramas ceva spatiu si timp si pentru alegatorul care l-a trimis in strana Puterii. Mai mult decat atat, este posibil ca el, deputatul sau senatorul, sa-si schimbe si discursul, distorsionand pana si mesajul alegatorului care i-a dat votul pentru accederea in functie, ajungand in penibila situatie de a vota legi si de a participa la decizii impotriva acestuia. Interesul si disciplina de partid sunt mai presus de orice, chiar daca tara