Scriitorul şi jurnalistul Vartan Arachelian povesteşte despre momentele zbuciumate pe care le-a trăit după cel de-al Doilea Război Mondial şi despre cariera sa de jurnalist, marcată de două regimuri politice – comunism şi democraţie – şi cu iz de monarhie.

Vartan Arachelian (76 de ani)construieşte riguros fiecare propoziţie, fiecare frază, fiecare argument. Îşi cântăreşte cu grijă răspunsurile, fie că-i vorba de amintiri din copilărie, fie că explică preferinţa pentru o ideologie sau alta. Este jurnalist şi aşa este această meserie, a cuvintelor care zidesc. Despre această frumoasă profesie şi despre toate ofrandele aduse pentru a ţine în continuare condeiul în mână ne-a vorbit şi Vartan Arachelian - totuşi, dintr-o ipostază nefirească pentru un gazetar cu o experienţă de peste jumătate de veac, de partea cealaltă a reportofonului.

„Weekend Adevărul": V-aţi născut în Constanţa, într-o familie de armeni. Cum au ajuns părinţii în oraş?

Vartan Arachelian: Mama tatălui meu venise din Ismail, din sudul Basarabiei. Părinţii mamei, după genocidul petrecut în Turcia sub Sultanul Hamid, au găsit adăpost în România. Vartan, bunicul din partea tatălui, a fost veteran de război, a luptat în Primul, a fost rănit la Mărăşeşti. Virtual, sunt moştenitorul firmei „Veteranul Vartan". El a fost întâi plăpumar, dar, din cauza rănilor de război n-a mai putut continua această meserie şi s-a apucat de comerţul cu coloniale. Delicatese şi coloniale. O băcănie, asta era „Veteranul Vartan".

Cum era Constanţa la sfârşitul anilor '30?

Cartierul în care m-am născut şi am copilărit era în mijlocul unei multitudini de naţionalităţi. Eram români, evrei, armeni, turci, ţigani, greci, nemţi, chiar erau şi două familii de elveţieni. Au plecat pe rând, mai întâi evreii, apoi grecii, armenii. După război, s-au împuţinat florile din această grădină multi