Pentru câteva mii bucureşteni, noaptea de miercuri spre joi a fost o goană după suporterii spanioli, în urma petrecerii pe care aceştia o făcuseră în timpul zilei, dar ibericii s-au lăsat aşteptaţi, doar câteva sute alegând să se întoarcă după finala Ligii Europa în centrul Capitalei. Cu o oră înainte de fluierul de start al germanului Wolfgang Stark, Centrul Vechi al Bucureştilor era în fierbere. Angajaţii teraselor trăgeau cabluri, scoteaua televizoarele, montau proiectoarele. Parcă venise un control şi le ceruse înadins cârciumarilor ca orice stabiliment să fie dotat cu tehnică video. O vânzoleală continuă îţi lăsa impresia că "fiesta" declanşată de suporterii spanioli în noaptea precedentă şi la prânz avea să se repete.

Bucureştenii au ieşit şi ei din casă, în număr destul de mare, mânaţi probabil de curiozitatea stârnită de zecile de reportaje care au umplut în cursul zilei programele tuturor televiziunilor. Ieşiseră însă la promenadă sau în căutarea celei mai bune terase pentru a vedea meciul, dar şi să nu cumva să piardă petrecerea. Grupuri de fete cu picioare lungite de tocurile parcă prea înalte pentru străzile pietruite din Bucureştiul vechi erau ţinta glumelor proaste ale celor care le suspectau a fi ieşit "la produs": "Aţi ieşit degeaba în seara asta, nu faceţi treabă, nu sunt spanioli". Şi într-adevăr, nici urmă de spanioli. Şaorma era la mare căutare, berea şi evident, seminţele.

Patrulele de jandarmi şi poliţişti păreau că se plictisec. Cântăreţii stradali şi-au făcut şi ei apariţia. În faţa intrării BNR de pe Lipscani, puteai asculta un concert de harpă şi flaut, 50 de metri mai jos un naist căuta şi el să umple şapca cu mărunţi. Şi un acordeonist încerca să înveselească atmosfera.

Multe terase au rămas pe jumătate goale, clienţii nefiind în număr mai mare decât într-o seară de week-end. Cu berea în mână, mulţi umblau pe strădu