Ca fotbalist, Filipovici a jucat împotriva Universităţii în două ediţii ale Cupei UEFA, în 1976 (pe când era la Steaua Roşie Belgrad) şi 1983 (jucător la Benfica), a marcat patru goluri în cele patru partide disputate, gruparea din Bănie fiind eliminată din competiţie în ambele ediţii menţionate.

I.J. - În aprilie 1983, în returul semifinalei Cupei UEFA de la Craiova, Universitatea - Benfica 1-1, aţi curmat - cu un gol - visul Craiovei de a juca finala Cupei UEFA 1983. Ce vă mai amintiţi de acel meci fantastic?

Z.F. - Benfica a avut o campanie de calificare excepţională în sezonul 1982-1983. Am avut o echipă foarte puternică, formată din jucători de calitate. Dintre aceştia trebuie să îi menţionez pe portarul Manuel Bento, care, din păcate, a decedat în 2007, un personaj carismatic, pe care îl caracteriza foarte bine spiritul Benficăi. Fundaş era Humberto Coelho, internaţional portughez, un foarte bun apărător central, iar pe partea dreaptă juca Pietra. Mijlocul echipei făcea un joc foarte creativ, datorită contribuţiei aduse de Diamantino şi Chalana. Sheu menţinea echilibrul între atac şi apărare, iar în atac eram eu şi Nene. Benfica a avut o echipă foarte echilibrată. Acea generaţie de aur încă este considerată una dintre cele mai bune echipe ale Benficăi, de pe vremea când juca Eusebio. Acest lucru ne face să fim foarte mândri, iar familia Benfica este la fel de mândră. Bineînţeles, trebuie să îl menţionez şi pe antrenorul nostru, Sven Goran Eriksson, care a fost unul dintre mentorii mei în cariera de antrenor. Am mers la acest meci de la Craiova după un rezultat egal, 0-0, obţinut în tur, pe Stadionul „Da Luz“ din Lisabona. Nu aveam nici un avantaj, jucam în deplasare şi ştiam că trebuia să marcăm pentru a ne califica în finală. Din fericire, după ce în prima repriză am primit un gol de la Balaci, care a făcut ca scorul să fie 1-0 (min.16), nu am r