Când foarte multe lucruri ori fenomene sunt spuse ori studiate astăzi super-specializat este infinit mai greu să spui: stop, doresc să le revăd conturul auroral! Întâlnirea cu un savant aplecat asupra studiului textelor medievale mistice, a fost urmată de o discuție cu un dirijor pe care l-am rugat să trateze conceptual legătura dintre fenomenul muzical cu trăirile mistice. Trebuie să recunoaștem, nici acest tip de trăiri și nici să le conceptualizezi – muzica și mistica – , nu este un fapt comun. Nu fără autoironie, aș spune că asum un risc, un soi de anamnesis care să deconspire tot ceea ce ascunde lira lui Apollo. Pe Tiberiu Soare l-am abordat mai întâi, într-o după-amiază, imediat după una din repetițiile de la Opera Națională din București Am reușit să-i smulg promisiunea de a menține un dialog constant despre fenomenul muzical asociat ideii de mistică, dar și despre istoria teoriei muzicii. Acest dialog a dezvăluit mult mai mult despre muzică și muzicieni decât am sperat inițial. Citate din interviu: ”(…) criterul de delimitare a unui muzician față de un maestru, în sensul în care a ajuns maestru în arta sunetelor, este acela că un maestru poate declanșa aceste stări după propria sa voință. Muzicianul obișnuit, să spunem, este cel asupra căruia coboară aceste stări din când în când.” - Tiberiu Soare ”(…) muzica este arta de a opera pe suflet.” - Tiberiu Soare ”Această alternanță, dacă vrei, între tensiune și relaxare, reprezintă de fapt, cred eu, paradigma centrală a muzicii europene, cel puțin a muzicii occidental europene. Paradigma centrală este această alternanță dintre tensiune și relaxare. Întotdeauna, un compozitor ori un interpret, trebuie să știe cum să interpreteze creare unei tensiuni pentru ca, mai apoi, rezolvarea să vină în cel mai fericit mod cu putință. Cam despre asta este vorba! Cu alte cuvinte, un arc pe care nu-l întinzi, nu eliberează nicio