N-aveţi jeanşi skinny? Nu? Mare pierdere. Nici ochelari de soare purtaţi noaptea prin cluburi, pe stradă, sau prin sau prin casă (pe întuneric, bineînţeles)? Nu?

Cum, nu sunteţi hipsteri? Nu sunteţi ultima modă? De ce? De ce nu vreţi în rândul lumii? De ce ce faceţi notă discordantă? De ce nu lăsaţi mulţimea să vă invadeze acel acolo în care sunteţi poate doar simpli, sau poate doar cool, sau poate doar Johnny be good, sau poate doar nişte unii care nu vor să fie Buddy Holly? De ce nu vreţi în turmă? Să mugiţi la unison? Hipstereşte. Ce e asta?

"Hipster" a fost folosit pentru primă dată încă de pe la sfârşitul anilor ’40, când se referea la un membru al comunităţii afro-americane. Aşa se spune. Se mai spune că hipsterul e hipster pentru că achizţionează haine, viniluri, cărţi şi multe altele pentru a-şi asigura statutul social şi cultural. Hipsterul e acuzat că nu are ideologie, că e un mix de anarhism, punk, anticapitalism, ecologism şi, pe alocuri, atitudine post-rasială. Unii spun că acesta este un fel de idiot. Whatever.

Până la urmă fiecare cu idioţenia lui, şi aceasta este o formă a unicităţii. Băgaţi-vă fiţele în cap şi fiţi hipsteri. Că altfel vă ia mama naibii şi rămâneţi prea proaspeţi, prea buni, prea ca la ţară…