* Este cel mai mare si mai stimat fotograf din Ploiesti. Acum, viata lui seamana ea insasi cu o fotografie. Dar o fotografie nemuritoare, din care ne zambeste si Nichita Stanescu, aflat la anii primei iubiri *
Bel Ami
Hoinarim impreuna prin labirintul imbacsit al Ploiestiului, printre tipete de claxoane si umbre de oameni, precum doi poeti desueti intr-o lume anapoda. Imi arata orasul, un oras imaginar, plamadit din visuri palide si resturi de amintiri. Acolo, unde-i casa aia de amanet cu geamuri stralucitoare, el vede crasma imbacsita de fum si pierzanie, unde se ingroapa toata boema orasului. Dincolo, unde-i banca aia cu bodyguard la intrare, e de fapt cea mai faimoasa covrigarie din tot judetul. Langa ea, magazinul ala cu vitrinele colorate e doar o amarata de frizerie unde isi dichiseste mustata toata protipendada orasului. Paseste pe indelete, putin inaintea mea, rotindu-si plin de fervoare bratele in toate directiile. Nimic din jur nu-i ceea ce pare. Cu zambetul lui suveran si privirea senina, spulbera numaidecat tot decorul asta rece si monoton, cladind peste el un oras viu, cu oameni frumosi si locuri insufletite. E orasul amintirilor lui, singurul pe care il recunoaste si in care se poate simti fericit.
Il cheama Petre Radoias si a fost cel mai vestit si dibaci fotograf din tot judetul. Vreme de 50 de ani, zeci de mii de prahoveni au trecut pragul pravaliei sale, imbogatindu-si sertarele ori albumele cu cele mai dragi amintiri. Copii abia nascuti, baietei calare pe cai de lemn, fetite cu papusi cat ele de mari, elevi strengari sau studenti chipesi, fete cu chipuri de zana, adolescenti cu priviri inflacarate, miri tantosi sau mirese sfioase, artisti visatori, intelectuali sugrumati in cravate, tarani blajini sau muncitori obositi, batrani cu frunti pline de brazde, activisti zelosi ori securisti cu priviri incrancenate, cu totii er
