Jucătoarea română a făcut un turneu bun la Madrid, disputînd două meciuri strînse. Apoi, a vorbit despre cît de mult se consumă după asemenea partide.
"Sînt o fată de 22 de ani care mai are multe de învăţat". Vocea subţirică a Soranei transmite o emoţie vibrantă în acest loc în care nimeni nu stă potolit. În stînga şi în dreapta trec jucătoare cu genţile pe umăr, însoţite de antrenori, oficiali de la ATP şi WTA, invitaţi care sînt în căutarea zonei VIP.
Toată lumea merge spre o ţintă, mai repede sau mai încet, mai decis sau mai şovăitor. De aceea, cînd este rostită scurta frază a româncei, parcă se decupează un petic de linişte în forfota din jur. Ce frumos e să auzi aşa ceva!
Sorana vine după două meciuri dure disputate la Madrid. În primul, a reuşit o victorie preţioasă în faţa numărului 7 mondial, Marion Bartoli. A durat 3 ore fără 3 minute şi s-a încheiat cu 6-7 (8), 6-4, 6-3 în favoarea lui Cîrstea. Bucuria cea mai intensă i-a produs-o tocmai faptul că izbutise să cîştige o astfel de dispută, echilibrată, intensă, cu un mare consum fizic şi mental.
O dispută dintre cele în care balanţa se înclină uneori la un număr de mingi numărabil pe degetele unei mîini. Fuseseră pentru Sorana mai multe asemenea încleştări în acest sezon şi nu toate furnizaseră un rezultat favorabil ei. Succesul la Bartoli era confirmarea că drumul ales e cel corect. Că e nevoie de ajustări minime şi lucrurile merg.
Apoi, în turul secund, a dat peste experimentata şi stoica spaniolă Anabel Medina Garrigues. Din nou un meci lung, 2 ore şi 18 minute, pe care însă nu l-a mai cîştigat. Şi i-a lipsit foarte puţin. Dacă ar fi convertit una dintre cele 6 mingi de break avute în primele două game-uri contra serviciului în setul decisiv, istoria ar fi fost alta. "Dacă" nu e însă o opţiune.
S-a încheiat 6-1, 3-6, 7-5 pentru iberică şi Sorana s-a oprit, chiar dacă a fo
