La fel ca şi în zilele noastre, românii au emigrat din motive economice.

După cum explică istoricul Ştefan Meteş, considerat drept unul dintre cele mai competente voci în domeniul emigrărilor româneşti din Transilvania din secolele XVIII-XIX, în sud-vestul Serbiei, „oaze" de români autohtoni existau din cele mai străvechi timpuri. Unii spun că aceste oaze dăinuiesc din vremea Imperiului Roman şi că ele au fost alimentate continuu de-a lungul secolelor prin emigrarea românilor nord-dunăreni.

Însă o emigrare masivă este semnalată, din Banat şi din Oltenia, la finalul războiului ruso-turc, în 1718, când şi Oltenia a fost eliberată de musulmani şi a devenit parte a Imperiului Austriac - ca să folosim termenii în care oficialităţile austriece au descris evenimentele. Emigrarea a continuat de-a lungul deceniilor. Mulţi români au preferat să se mute în Imperiul Otoman, la sud de Dunăre, din cauza tratamentului fiscal la care erau supuşi de către autorităţiile austriece.

Ce spunea împăratul Iosif al II-lea

Pentru că- subliniază Ştefan Meteş -, chiar coregentul Imperiului Austriac şi viitorul împărat, Iosif al II-lea, în urma vizitei prin Banat, în aprilie-mai 1768, a fost consternat de ceea ce a găsit, afirmând: ,,Valahii sunt părtaşi la toate relele şi adesea sunt siliţi a-şi părăsi casele şi a lăsa altora moşiile lor şi a trece altundeva, pentru aceea mai vârtos emigrează"... Apoi, chiar şi învăţatul sârb, dr. Tih. R. Gergevici, publică, în 1906, studiul intitulat semnificativ ,,Printre românii noştri", scriind, între altele: ,, Pe cât am putut observa eu, limba românilor noştri ungureni se abate de la limba literară românească, cu deosebire la pronunţare ("ungureni sau ungurean" sunt acei români care au venit din Ungaria ori din Transilvania - n.n.) şi trăiesc în toate celelalte ţinuturi ale Serbiei unde este populaţie românească".

Românii