Sistemul de taxe şi impozite în România este caracterizat de o colectare slabă a acestora, cu o administrare ineficientă şi o birocraţie excesivă, o bază de impozitare relativ redusă, cu foarte multe excepţii şi deduceri legale, şi o evaziune fiscală ridicată, se arată în Raportul anual pe 2011 al Consiliului Fiscal.

Conform raportului, România are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a veniturilor bugetare (venituri fiscale şi nefiscale), acestea reprezentând în 2011 doar 32,5% din PIB, cu 12,1 puncte procentuale din PIB mai mici decât media europeană. Nivelul veniturilor fiscale raportate la PIB (impozite şi contribuţii sociale) în România a fost de 27,2 % în anul 2011, cu 12,4 puncte procentuale mai mic decât media UE 27 (39,6%). Ponderea veniturilor fiscale în PIB este semnificativ mai mică decât în Slovenia (37,8%), Ungaria (36%), Polonia (32,1%) şi Slovacia (28,5%).

Structura veniturilor fiscale din România relevă o pondere ridicată a veniturilor din impozitele indirecte, 46,32% din totalul veniturilor fiscale faţă de 33,08% media UE 27, în timp ce ponderea veniturilor din contribuţiile sociale a fost de 32,35% (UE 27 35,1%), iar cea a impozitelor directe de doar 21,32% (UE27 31,81%).

Faţă de 2010, ponderea impozitelor indirecte a crescut cu aproximativ trei puncte procentuale pe fondul majorării cotei standard de TVA şi a nivelului accizelor, în timp ce contribuţiile şi impozitele directe şi-au diminuat importanţa relativă, în condiţiile unui scăderi a ponderii acestora în PIB mai mare decât reducerea ponderii veniturilor fiscale totale în produsul intern brut.

'În aceste condiţii, se poate considera că impozitele indirecte au reprezentat principala componentă a consolidării fiscale pe partea de venituri bugetare', subliniază raportul.