Vă mai amintiți de Ridzi? Monica Iacob Ridzi? Doamna ministru care plătea pentru niște europaleți (acele mini-podiumuri din scânduri) cât pentru un SUV sau un apartament? S-au dat ziarele peste cap. Televiziunile la fel. I s-au organizat spectacole și serenade sub geam. Rezultatul? Ridzi nu și-a dat demisia, nici nu a fost demisă. Într-un final a fost… remaniată. Cât a rezistat Elena Udrea ca ministru nu are sens să recapitulăm. A devenit etalon nu doar al incompetenței maxime (celebra frunză disponibilă pe net cu 200 de euro pentru care România a plătit sute de mii de euro e exemplul cel mai sugestiv), ci și al nesimțirii guvernării. Te plictiseai să scrii despre gafele, toanele și fițele ilustrei doamne fără vreun efect: precum apa pe gâscă treceau toate. Și să ne amintim de performanța extremă a lui Boc, care a rămas premier chiar și după ce guvernul lui a căzut la moțiunea de cenzură…

Făcând această extrem de scurtă retrospectivă (în care cazul Botiș e o simplă excepție) îmi dau seama de ce îmi place Guvernul Ponta. Pentru simplul motiv că e extrem de fragil. E suficient să-l calci pe degetul mic de la piciorul stâng pe unul dintre miniștri că întreg Executivul, cu Victor Ponta în frunte, privește năucit, în stânga și în dreapta, clătinându-se din toate încheieturile în căutarea unor puncte de sprijin. Înainte chiar de a ajunge cu echipa în Parlament, Ponta a fost nevoit să arunce doi membri ai echipei inițiale peste bord. În curând va fi nevoit (câteva zile, cel mult o săptămână) să se despartă și de Ioan Mang. Aseară, Victor Ponta a solicitat Academiei Române o comisie de câțiva membri care să se pronunțe în privința acuzațiilor care i se aduc lui Ioan Mang , promițând că se va conforma deciziei ”nemuritorilor”. În ciuda caracterului oarecum populist, soluția lui Victor Ponta are acoperire. Contactat telefonic, Ionel Haiduc, președintele Academiei Rom