Cât de defazaţi sunt moldovenii în raport cu realităţile lumii contemporane! De 9 Mai, cetăţenii europeni au dezbătut cu intensitate prezentul şi viitorul, soluţii de creştere economică şi politici de austeritate, reforme sociale şi proiecte de remodelare a instituţiilor comunitare, în timp ce basarabenii au rămas captivii miturilor sovietice, personaje într-un film vechi, uitat pe o poliţă prăfuită.

Aţi văzut lungile coloane de veterani ruşi şi de suporteri comunişti de la Memorialul „Eternitate"? A fost o acţiune de sfidare din partea nostalgicilor URSS, o mobilizare împotriva „naţionaliştilor români", aflaţi la guvernare.

Comuniştii moldoveni, fideli mentalităţii Războiului Rece, nu scot o vorbă despre contribuţia altor popoare la înfrângerea nazismului, ei n-au auzit despre debarcarea aliaţilor în Normandia, despre luptele din Italia, Grecia şi nordul Africii, acolo unde nemţii au fost înfrânţi de trupele anglo-americane. A vorbi despre jertfele Armatei Române pe frontul antihitlerist, după „întoarcerea armelor" din 23 august 1944, pentru Voronin şi ai lui reprezintă o blasfemie! Comuniştii moldoveni ca şi ruşii în general preferă să decupeze din tabloul general al perioadei ceea ce ei numesc „marele război pentru apărarea patriei", resping ideea că Uniunea Sovietică a fost complice cu Reich-ul german la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când au invadat, împreună, Polonia în septembrie 1939. Uniţi printr-un pact de neagresiune, cei doi monştri-gemeni, Hitler şi Stalin, au acţionat într-un remarcabil paralelism. Nemţii ocupau Austria, Belgia şi Olanda. Ruşii atacau Finlanda. Pe 25 iunie 1940, Franţa capitula în faţa Wehrmachtului, câteva zile mai târziu, Armata Roşie anexa ţările baltice şi teritoriile româneşti, Basarabia şi Bucovina de Nord.

Istoria nu poate fi înghesuită în colivia strâmtă a unor precepte ideologice, chiar d