Născut în 1941 în Maroc, Tahar Ben Jelloun s-a stabilit la Paris, unde a obţinut un doctorat în psihiatrie socială. Este poet şi romancier, în 1987 a obţinut premiul Goncourt pentru romanul "Noaptea sacră". Cărţile sale au fost traduse în întreaga lume, multe dintre ele şi în arabă, de autorul însuşi.
Romanul de faţă*) este inspirat de fapte reale. Timp de 18 ani, adică între iulie 1973 şi octombrie 1991, la o închisoare secretă din sud-estul Marocului, la Tazmamart, au fost ţinuţi închişi 58 de foşti soldaţi şi ofţeri care participaseră la o lovitură de stat eşuată împotriva regelui Hassan II, în vara lui 1971. Închişi pe viaţă, în hrube lipsite total de lumină - de fapt nişte găuri betonate în pământ, lungi de trei metri şi late de un metru şi jumătate fiecare, cu plafonul jos, încât nu se putea sta în picioare -, cu o bucată de pâine veche şi o farfurie de fiertură searbădă drept hrană zilnic, deţinuţii nu erau lăsaţi la lumină decât atunci când îşi îngropau un coleg mort, după care şi aceasta le-a fost interzis. Lăsaţi la cheremul unor gardieni sadici - episodul în care aceştia aduc în celulele strâmte şi fără lumină scorpioni este înfiorător - care îi torturau zilnic, ei vor trăi pierzând noţiunea de timp, de zi şi de noapte, într-un frig înfiorător, îmbrăcaţi doar cu hainele pe care le avuseseră în momentul arestării şi fără posibilitatea igienei.Apoi, în toamna lui 1991, porţile se deschid pentru 28 dintre ei. O lectură copleşitoare, cum le erau şi condiţiile de încarcerare.
Inspirându-se din această tragedie zguduitoare şi bazându-se pe mărturia unui fost prizonier, Tahar Ben Jelloun ne propune un roman intens despre rezistenţa prin spiritualitate, în care poezia se întâlneşte cu imaginarul pentru a evoca indicibilul."Un mare roman", potrivit cotidianului "Le Monde", "O carte cu impact universal, vorbind despre toate ororile, trecute şi fără du
