- La 17 ani, Adrian a fost prima ei mare iubire. Dupa 28 de ani, l-a regasit pe Facebook si a stabilit spontan o intalnire cu el. Oare sa fi fost o idee buna? -

Clabuci de sapun

In epoca retelelor de socializare, nu ramai singur prea multa vreme. Abia imi anuntasem prezenta pe Facebook, si deja am primit o oferta de "prietenie" de la Matei, cel ce avea sa fie a treia iubire a mea. Indata dupa aceea au urmat Florin (prietenul numarul 2) si Mircea (numarul 4). Dar pe unde-o fi Adrian, frumosul student de la arhitectura, prima mea mare iubire, intalnita la 17 ani? Primul meu prieten, "in sensul deplin al cuvantului"?

Fugar, la inceput, gandul acesta a devenit o obsesie si mi-am incercat norocul tot pe internet, introducand prenumele lui, apoi numele de familie - fara nici un rezultat. Sa nu fie de gasit pe Facebook? Varul meu din Brasov, care-i fusese coleg de clasa si pastreaza si astazi legatura cu el, m-a ajutat, in final, sa-i dau de urma, spunandu-mi ca Tomi (cum ii spuneau prietenii) isi camufleaza identitatea pe Facebook, ascunzandu-se in spatele unui simbol grafic. (Imi amintesc ca era foarte talentat la desen.) L-am reperat fara nici o greutate. In locul unde ar fi trebuit sa se afle o fotografie, profilul lui, aparea o frunza galbena de acant, simbolul arhitecturii. In rest, totul ramanea inchis. Nici un fel de informatii sau anunturi, nici o lista de prieteni. I-am trimis un mesaj. Dupa doua zile, am primit un raspuns de la el. Se bucura mult ca-i dadusem un semn de viata, locuia tot la Brasov si imi propunea sa ne vedem. Nu ne-am comunicat numerele de mobil, n-am facut schimb de fotografii si nici de date biografice, am stabilit doar un local si o ora. Saptamana viitoare, marti dupa-amiaza.

In zilele ce au urmat, m-am gandit din ce in ce mai insistent la intalnirea noastra. Ma intrebam cum arata acum. Cu ce se ocupa? Isi schi