Una din cele mai importante artere

Datorită lungimii sale, a legăturilor pe care le face între diferite zone ale Bucureştilor, Splaiul Independenţei este una dintre arterele cele mai importante ale oraşului. Într-adevăr, pornind din Piaţa Operei, dar, de fapt, făcând legătura până aici cu zona Cotrocenilor şi, mai departe, cu cartierele Drumul Taberei şi Drumul Sării, Splaiul Independenţei, altă arteră a oraşului care poartă o denumire legată de războiul din 1877-1878, ajunge în centrul istoric, de unde se continuă cu Splaiul Unirii, parcurgând astfel cea mai mare parte a celor 22 km pe care Dâmboviţa îi străbate în Capitală.

Istorie pe malurile Dâmboviţei

Aşa cum istoria Bucureştilor se leagă direct cu aceea a principalului curs de apă care îi străbate oraşul, Dâmboviţa, evoluţia Splaiului Independenţei se raportează direct la transformările prin care au trecut malurile râului. Într-adevăr, însăşi denumirea de "splai" înseamnă "malînaltaluneiape, întăritşipietruitsaupavat, stradăamenajatăpeacestmal". În ultimă instanţă, chiar termenii acestei definiţii desemnează stadiile prin care a trecut cursul răului, de la malul de pământ la amenajarea sa prin pietruire şi asfaltare şi, în cele din urmă, prin taluzare şi, în directă legătură, artera care va purta numele de Splaiul Independenţei.

Multă vreme, malurile Dâmboviţei au servit ca loc de aprovizionare cu apă şi de "scaldă" a oraşului. Totuşi, odată cu înmulţirea populaţiei, au apărut probleme care au făcut ca să fie necesară amenajarea malurilor sale, motivele fiind, aşa cum arată istoricul George Potra în volumul Din Bucureştii de ieri, faptul că morile erau mult prea numeroase, că podurile susţinute de ţăruşi înfipţi direct în albia râului alcătuiau adevărate "zăgazuri" în calea cursului normal al apei, dar şi obiceiul bucureştenilor de a arunca gunoaie direct în Dâmboviţa, ceea ce îi